Razele albe ce din bec se raspindesc in odaie, Drag miner, se fac din carbunele negru pe care
ciocanul tau il taie. Din noaptea pamintului tu mi-ai trimes lumina in
noapte Si gin du-mi coboara la tine cu sfiala si cu soapte, Cum s-ar invirti toate rotile, daca n-ar suna neincetat ciocanul tau in pamint ? Cum ar porni navele pe valuri si s-ar duce trenurile,
drum in vint ? Cum ar dudui motoarele, daca n-ai fi tu in pamint ? Cit de mare ar fi intunericul, daca nu l-ar sfarima
carbunele ciocanul tau sfint ? Tu dai caldura si lumina, tu care in adincime nu
ai nici flori, nici soare, io Tu, care cinti in pamint, cu fruntea in sudoare, Si ciocanul tau taie carbunii fara-ncetare Cu inima ta calda si cu bratul tau tare. Minerule, ma gindesc la tine si as vrea sa te sarut
pe fata, Tu, care cobori si duci in neagra tacere cintec si
viata, Tu, care cunosti doua nopti : una in jos si alta in
sus, Si cintecul totusi pentru lumina l-ai spus.
Minerule, cu gindu-mi de mii de ori cu tine cobor
|