Stii cine era mortul pe care-l vezi in sicriu, Cu fata alba, cu plete de argint ? L-au adunat cu lopeti in fata unui altar pustiu Si cinii au miriit de ochii lui tristi. Si a fost poate odat' numai in gluma viu.
Stii cine era mortul pe care pe uliti l-au purtat, Ferindu-se trecatorii de mirosul lui de saracie ? Atitia au ris de sicriul lui si atitia l-au scuipat, Un astfel de om nici nu putea muri-n pat.
Si strainul, pe care l-au aruncat in groapa
fara alai, Fara tamiie. Si cintec si laerami nu i s-au dat. Cind in pamint s-a desteptat, Mortii, de-a rindul, toti l-au sarutat.
|