Ce va zic nu e poveste, s-a-ntimplat asa cum spun, Au trait intr-o coliba capra, mot si copilas. Si dormeau tustrei alaturi, fiecare trist si bun, Rasuflind trei nevoiasi.
Viscolul cind sta la usa, capra tremura din gusa Si copilul zgriburea, Si-si imprumutau caldura, Inchizind de spaima gura. Vintul prin munti alerga.
- "Ia vezi, Ioane - spunea motul - a-ncetat
alba furtuna ?" Si copilul la fereastra astepta sa vie luna. Capra si ea astepta. Dar viscolul nu-nceta, Noaptea groaza se facea. Numai ochii luminara Viata celor trei, amara. Rasuflarea lor fierbinte in coliba s-auzea Si la usa lup pindea.
Si deodat' pornise vintul, duduia parca pamintul. Motul, capra si copilul tot mai rece, rasuflau, Valuri albe de zapada au facut coliba prada, Si tustrele vieti si inimi incetara sa mai bata.
La coliba rasturnata, Sta urlind, lupul flamind.
|