A adormit copilul, inchid cu cheia noptii usa, Sa nu mai intre nici o vorba Din lumea care mai traieste.
Dormi tu, copile, si viseaza A soarelui beteala de aur Ce-mbraca mielul si pastorul Pe vesnicia vaii albastre. Viseaza fragi mai dulci ca viata
Si ochii caprioarei blinde Si cozonac si torturi mari, Soldati de-alama, indieni, Castele mici Cu lebede si mauri.
Tinind in curte un paun, Viseaza porumbel ce minca Din mina ta miezul de pine, Viseaza-un prietenos cine, Viseaza ca esti copil inca,
Ce nu ti-ai lovit capul De-a mortii stinca. Viseaza pe Arghir si Elena, Viseaza cetateanul din
Atena Ce-mparte portocale si medalii
Sclavilor sai.
Viseaza ochii mei, Gura mea, calda de vinul iubirii, Viseaza pe mama, caci niciodata N-ai vazut-o
Cit de batrina si frumoasa era. A adormit copilul.
Si am intrat pe usa noptii
In rosul nost' salon,
Peretii rosii poate de singele Varsat de stramosii strinsi in icoane
In cadre de bronz.
Stramosii mei : jafuitori de viata,
O, cit de multi si cit de tari.
Cu coifuri si cu lance, Inarmurati - ca Sfintul Gheorghe, Salonul rosu.
Aci-si jura popa Vladimir Credinta albei jupine din Balom. Cind arse Hategul si Dumbraul De flacara voivodeasca.
Aci si-a baut vinul amar Vornicul Isac, batut de turci.
Si turcul aci i-a cerut femeia Ca glonte sa-i zboare-n piept. Aci isi plimba in insomnie
Viata de noapte pristavul Isac,
Cititor ide Ars aurea lui Ptolomeu Si al lui Ulrich von Hutten ortac, Humanistul valah, surghiunit de Rakoczi Ca sa mature curtea domneasca Si tras apoi pe furci, Ca o barza fripta.
Salonul rosu - batranul salon, Cu oglinzi din trecut si cu perdele de umbre, Cu statui invaluite in taina,
Cu scaune pe care trecutul a sezut, Cu canapele, pe care dormea frumoasa Matrona din Rosesc.
Cea careia i-au adus evrei matasa de Venezia Si parfum de viorele din Macedonia ;
Salonul rosu cu carti vechi, Cu scrin din tinichea si pistoale
In care doarme legenda ucigasilor,
Cu masa de marmura Pe care si-a scris ravasul
Alexandru Isac inainte de-a fi spinzurat. Salonul rosu - Batrinul azil al sufletelor vagabonde,
Care roiesc, ca fluturi, imprejurul luminarii, Luminare, ce arde in sfesnicul adus
Din temnita turceasca din Stambul. Salonul rosu - Si ma cufund intr-un scaun Si chem in mine duhul stramosesc, Sabie s-o apuc, pistol sa incarc,
Carti sa citesc, femeie sa seduc,
Sa faptuiesc ori sa fiu bun,
Sa fiu blestem pe sate ori binecuvantare
In calea peregrinilor atacati de hoti. Duhul stramosesc,
O, ce-ar face din mine,
Sa-l simt in mine sa-mi porneasca
Singele la lupta ori la supunere,
Sa-mi aprinda focul imbogatirii in ochi, Sa-mi indulceasca buzele de cintec spaniol,
Sa-mi indemne degetele sa caute
In scrin, ori sa mingiie bucle de fata.
Sa ma faca generos
Ori crud, ca un spadasin, Las ori curajos,
Batrin ori tinar,
Munte de sanatate, ori vierme ce se tiraste,
Duhul stramosesc In salonul rosu.
Si adormit, cu lacrami in ochi,
Dimineata si copilul intra ; In salonul rosu a intrat Viata.
Deschideti obloanele Sa iasa stafiile.
Sa zboare pasarea mortii
Ce toata noaptea mi-a cintat !
Minutele tale, minutele tale, Copilasul meu sfint, Ma cuprind in lumea lor eterna,
Zimbetul tau deschide poarta ceriului Si intra, de noapte chinuitul tau tata. Sa rida cu tine, mostenirea stelelor.
|