Cind pe cer inoata (ca o mare de singe) nori rosii, imi aduc aminte : in temniti mi-au murit stramosii.
- Voi ascultati jazbandul in cafenele, Pe dinsii ii bateau pe talpa cu nuiele.
- Voua va cresc visurile in zgirie-nori, Pe dinsii nimeni nu i-a iubit cu flori.
Popor de robi : cit ai tusit, ai asudat si ai cazut. Stramosii mei bezna neagra si piine muceda au
vazut.
- Va-nduiosati daca se rasturna caleasca in sant. Si milioane s-au rasturnat de foame si de lant.
Toate, toate au trecut. Acum altfel va fi. Flaminid, sarac, nimeni nu va muri.
Pe cer cind vedeti inotind nori rosii,
Sa stiti ca e razbunarea singelui, sint stramosii.
|