S-a pogorit pe lume a noptii-mparatie.
Stingher, pierdut in ginduri, astept somnul sa-mi vie.
In jurul meu sc-nsira a stafiilor hora.
Sint fiul suferintii si boala mi e sora
Cind nu-i argint in luna si cintec nu-i pe terna,
imi blastam viata jelnic, plingind amar in perna,
Ma lupt cu visuri hide, o, licariri de stele !
Si clipele-mi vin bune, sa treaca-n soapte grele.
In suflet geme iadul ; pe buze-mi fierbe dorul,
In trup imi arde pofta, salbatecul, amorul;
Mi-as vinde vesnicia pe-un tremur de iubire
Si nimeni nu-i in juru-mi, sint frint de parasire
Un ochi nu-mi mai zimbeste, un fior nu ma mai
cheama, La patul suferintii nu ma vegheaza mama. Si umbrele vin pline de taina sa ma bata.
Si pacea din morminte ma-nvaluie ciudata. Cu focul meu din suflet as vrea sa sparg negraiul. Sa-mi seaman in natura iubirea mea si raiul, Sa dau lumina lumii : a inimii lumina, Sa fringa noaptea neagra ce vesnic vrea sa-mi vina, As vrea sa cint cintarea credintelor eterne Si numai soapta fricii din gura mea se cerne
Slabit de plinsul master.
Trudit de-a bolii brata, Cu mortii mei din suflet incerc s-adorm in viata, Ma lupt cu bezna cruda, cu fruntea asudata.
Si tes in valul noptii povestea mea curata Aprind in intuneric candela-nchipuirii, Cladesc altarul d-aur al mortii s-al iubirii. Ma-nchin iubirii mele.
Rid stafiile rece, O clipa vine-usoara si trece trece trece
II
Si cerul isi desface genele stralucinde. Si piere ceata muta.
Umbra se aprinde, Privesc zori la fereastra.
Eu, palid d-asteptare, Sorb beat de fericire belsugul sfint din soare, imi creste-n suflet floarea nadejdii vestejite. Si psalmele virtutii renasc din zori trezite. Soptesc o rugaciune, evlavia credintii : «Tu mi-ai curmat adincul si firul suferintii.» Si aleluia suna cu duiosie mare. in faptul diminetii, in colbul sfint de soare
III
Si prohodesc. Doar mortii chilavului repaos, S-au dus de linga mine in haosul din haos, Si hora blestemata a stafiilor hide Nu dantuieste-n juru-mi. Nu ride, nu mai ride
Se nasc in aer doine. Parfum adinc de floare
Doinesc in cringuri pasari. E soare, numai soare
Zimbeste firea toata.
Atita poezie !
Nu clocotesc furtune in tarile de glie
Se-nalta-n slava cintu-mi, cintarea mea duioasa. O, am scapat de noapte, de noaptea pacatoasa
|