Ploua linistit. Dumnezeu plinge. Padurile negre vorbesc. Licareste sufletul meu in
fundul lor. Norii vin desi. Si canapeaua rosie parasita. Tigrul din odaie isi casca gura. Palmierul rasufla : Riviera. Ferestrele aburoase, albastre - focul in soba
foarte rosu. Caci fata mea este palida
Si in vecini cinta clavirul.
Jour-jixe Femei. Cavaleri. Tigari bune. Se vaita ciinii albi pe strada. Vardistul fluiera.
Ploua linistit. Apa tot mai multa. Padurile negre vorbesc : simtim pe Iancu in noi
Sufletul meu zboara ca un vultur de argint. Norii de absint vin tot mai grei.
Pe canapeaua rosie a sosit
Gisele. Si saruta tigrul, caci eu am respins-o
Palmierul adie vinturi de parfum. Ferestile ascund priviri moarte. Focul joaca singur
in soba.
Ca un suflet de foc intr-un cavou. Si fata mea-i tot mai palida.
In vecini geme, zbiara, plinge clavirul.
Jour-jixe Femeile. Cavalerii. Tigarile Si ciinii albi au fugit de pe strada, Caci vardistul vorbeste cu o fata rea
Ploua. Tot ploua Stresinile vuiesc.
Apa lor tinara curge prin canaluri.
Femei batrine aduna apa in butoaie. Este foarte noapte si foarte intuneric.
Lampile privesc bete cu lumina lor ieftina, Si-n catedrala turnul a-nceput sa-si numere glasul. Un fluier din fabrica raspunde clopotelor, Glas de fum raspunde glasului din cer. Se ciocnesc credintele, Si muncitori vin incet pe strazi. Se lumineaza. Noaptea albeste.
Se desfac sinii albastri ai muntilor, Vaile de matase, Riurile de aur,
Morile vesele. Trenul soseste. Fluiera viata.
Se trezesc ferestrele. Miros de piine si franzela. Suna cizme tari pe pamantul moale. Clacasii se duc la munca. Din vecini, de la jour-fixe, Ies cavalerii, damele, mirosul de vin,
Stomacuri pline, suflete vindute.
Un cavaler cu frac negru Arunca flori albe dupa o dama cu ochi albastri. Dama cu haina rosie Ride si zbiara dupa stele.
Curg cavalerii si femeile de lux ; Stralucirea lor, stralucirea lor, Stralucirea lor se ciocneste cu dangatul coaselor, Mirosul elegant se lupta cu zdrentele mucede, Ploua, ploua, tot ploua, si strada se mira,
Padurile de departe isi trimit freamatul de frunze. Trimit privirea nevinovata a cerbilor, Apele curate, care nu sint prinse in pahar, Sufletul meu zboara peste toate ca un vultur
de argint, Ciocul meu de fier bate in clopotele catedralei, Cintati, cintati, caci sint atitia care pling, Cintati, cintati, cintarea celor care sint apasati. Si strada s-a trezit. Absint, absint, al zecelea pahar.
|