Un copil sarac, cu ochii mari si plini de-albastru, Cu par balai, cu buze rosii si cu visatoare frunte, A tot visat ca va veni odata de pe cer un astru Si va porni un inger de pe munte. Si visul lui a fost, intre cer si viata, punte.
A tot visat ca va veni o viata buna si curata, Cu pasari si cu jucarii si haine calde - Si a visat ca are si el fratiori si tata, Si mama care-n lacrami vrea sa-l scalde, Si-a visat iubirea toata.
Iar cind din somn, cu ochii mari si plini de albastru, S-a desteptat copilul, zgribulind de foame si de frig, N-a mai vazut nici inger, nici cer, nici astru, Si tot ce a visat, el ar fi dat pentr-un covrig.
|