Cinta padurea, caci o femeie s-a cufundat in ea, Si linistea ei de-atunci nu mai are astimpar. Femeia este neagra si dintii albi si flori rosii
are in par.
Femeia a samanat pacatul intr-ale padurii carari, Si de-atunci nici apele nu mai sint curate. Si florile cu mierea lor salbateca pe dragoste
sint jurate.
O, poate va veni o dimineata care va alunga
femeia din padure Sa se trezeasca senini iar cerbii sub ramuri
de brad. Femeia se va intoarce de-acolo de unde-a
pornit : in iad.
|