Pe-un leu batrin, ranit, in panorama il arata. Multimea ride de neputinta lui, Cu betisoare il ating copiii ; pisici poznase ar
indrazni sa-l bata. In juru-i nici o spaima nu-i.
Odinioara de pasii lui se cutremurau crengile-n
padure, Fugeau tremurand vitejii mari ce purtau in miini
secure, In drum nu-l oprea nici virat, nici ploaie, nici furtuna Si se-ascundea lasa hiena cind il vedea in clar de luna.
Acum sta trist cu capul aplecat, cu gheare slabe, Si-ncet, cu lacrami rosii, ii picura singele pe labe,
Multimea ride : un leu ranit pe cine poate sa-l sperie ? Chiar si-un sobolan ar cuteza cu coada sa-l perie.
Dar dintr-odat', leul isi scutura coama, Se cutremura, gura lui racneste, inceata veselia lumii
Pe buzele tuturor, zimbetul amorteste.
I-a ramas glasul temut, racnetul ce groaza si tacere
trezeste, Leul batrin si ranit i-a amutit pe toti pe cei din
panorama : Traieste.
|