Sint de-o mie de ani
Mai batrin ca marea, mai urit ca o boala,
Si pe atitia ii port in mine
Far' sa pot scapa
De povara, de durere, de-ndoiala.
Fiecare razvratit ce n-a fost fericit In mine isi traieste plinsul. Tot ce fac e al altuia, Tot ce zimbesc e al altuia, Sint strain in mine insumi.
Daca odat' ma voi cutremura
Si-i voi arunca din trupu-mi pe toti,
Toate drumurile
Se vor umplea de sfinti, de cersetori si de hoti.
Si atunci cind voi fi iar numai eu,
Voi mingiia capul unui copil :
Ce mult am asteptat
Pina ce am lepadat
Ce era in mine trecutul greu.
|