Padurile cu morti sint pline : Sint mortii zilelor senine.
Sint moarte : visuri, pasari, flori Tu, om, cu ele o sa mori.
Si soarele e bolnav mare,
Mai e leac pentru dinsul oare ?
Si urla-a vinturilor neagra gura. Cum ai imbatrinit, natura !
Nu-i cine sa te-ntinereasca, S-a inchis farmacia cereasca.
Eu stiu un leac bun pentru tine : Sa vii in lumea mea cu mine.
In lumea mea nu-i primavara, Nu-i iarna, ziua si nu-i seara.
In lumea mea nu-s flori si soapte, Si diavolii nu rid in noapte.
In lumea mea nu suna banul, Din zile, nu se face anul.
In lumea mea nu-i nici o jale, Si nu s-opresc drumetii-n cale.
In lumea mea nu curge singe, Din rana pruncului ce plinge.
E lumea care-n cer se-ntinde, Si o vedeti cind setea s-aprinde
Si ingerii grijesc de stele, Acolo-s cintecele mele.
Mos Petru e portar cu cheia Si nu lasa sa-ntre femeia.
|