Pe tine te-a lasat tacuta si firava, Caci omul tau e singur in pamint Tu esti carunta, parasita si bolnava Si plinsul tau e linistit si sfint.
Copilul spaima lui in tine o saruta
Cind cineva in noapte lung la poarta bate,
Pleoapele-ti de lacrami sint udate,
Si sinu-ti vested, ochii mari si gura muta
Tu esti una din convoiul vietii
Ce poarta crucea grea pe spate,
Si tie ti-au furat cintarea tineretii
Si biciul suferintii zi si noapte greu te bate.
Si tot nu blestemi niciodata-n cor cu altii viata. Caci un copil orfan in drum te urmareste, Din suferinta ta tacuta el tot creste Si buzele lui rosii, alba iti saruta fata
|