I
Afara viscoleste si-un diavol plinge-n horn. Eu in paharul chinurilor, din singele meu torn. Beti voi, ce sinteti mari si tari, voi, fericiti
si sanatosi, Eu tac si sufar in lumea celor zgomotosi.
In cap mi se-aduna vedenii din trecut
O, totdeauna am fost slab si totdeauna am fost mut. Femei, arginti, betii si pofte, pe mine nu m-au
asteptat - Ca un sfint de piatra la poart-am stat.
Afara viscoleste Ninge, ninge, o cit de mult! Si, vintule, cu-atita pofta te ascult.
O, bate-n loc de mine la ticaloasele feresti, Tu fringi catarguri, tu nu taci, tu nu cersesti.
In tine glasul celor morti in chinuri, s-a adunat. Si te vor asculta acei ce niciodata nu m-au ascultat. Razbuna-ma
O, scutura-le lung, fereastra lor, Sa se trezeasca speriati, rizind ca o sa mor
II
Poate miine dimineata
Va fi ceata
Pe un drum necunoscut.
Tu, frumoasa viata,
Ma vei parasi, Alt ortac iti vei gasi.
Voi porni la drum Ceata, ceata Trupu-mi fum si scrum.
De departe, soare. Si miros de floare. Te-oi simti acum ?
|