Vinturile noptii scutura afara
Arborii tacerii.
O, incete plinsul ! Sufletele doarma !
Nu mai vine zarea, tot mai noapte-i noaptea, Ma cufund in lacrami,
Unde-i mina alba care sa ma scape ?
E miros de moarte, nimeni nu raspunde,
Nu e om pe lume
A pornit furtuna pe-nverzite ape.
Sufletu-mi de spaima in bucati se sfarma, Unde-i Ceriul, unde ? A-nceput blestemul groapa sa mi-o sape.
De ce nu-mi raspunde ?.
Vinturile noptii scutura afara Fara incetare.
Unde-i alba mina, sa ma scape, sa ma scape ?
Nu este scapare. Soare nu rasare. Bezna-i tot mai mare.
Si in zorii zilei, ma trezesc cu groaza : Am murit azi noapte M-arn trezit in soare, ratacit din umbra.
Am ramas pe buze-ti, alba mea femeie,
Am ramas in soapte.
Sa ma porti la sinu-ti ca pe-o sfinta cheie.
|