Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta
Vai ce paradox
intre dincolo si dincoace de noi!
Intr-o parte - dealul
uimitor impresurat de-un curcubeu
pe cand iata in cealalta
e-n plenitudine prapastia!
Noi suntem borna tarmuitoare dintre ele -
de necrezut cum ignoram durata
exaltand iscari ale clipitei
concertam pana si sincopele creatiei!
Dar nici nu ne mai pasa
unde-am putea s-ajunge
cand abia mai prididesc sa-ti scutur
funigeii din par!
Semn ca divina ne-ar fi
pana si prabusirea
daca aceasta cumva s-ar produce!
De parca-n iminenta prabusire
am fi indata prijoniti in rai
si nu in baierele haului!
Noroc ca dinadins prudenta
(anume deghizata-n chip magulitor)
invata sa treaca prin cercul de flacari
atat cat sa ne tintuie pe talie
privirile -
in aceasta astrala rotire
stangace
de calcai!
Pune poezia Adolescenta cu funigei pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.