E-o veche maladie ce ma stapaneste;
Dar n-ai avut nicicand dorinta sa-mi dai leacuri.
Nu ti-a pasat vreodata ce sufletu-mi nutreste
Inchizand usa, ma cautai printre cearceafuri.
Si ma gaseai caci eu am fost mereu acolo,
Ti-am dat mereu zambetul meu candid,
Tinandu-mi inima in maini iti spuneam "ia-o"
Iart tu, avar de ea, o devorai avid.
Ce-mi pasa mie daca m-ai facut sa plang?
Ce-mi pasa dar nepasarea e asa o boala!
M-ai pus intentionat cu muritorii-n rand
Spre a nu-ti crede ca mie-mi faci vreo greseala.
Eu n-am crezut vreodata ca ma poti iubi,
Dar am sperat intruna in privirea ta;
Speram ca focul iadului din ea ma va mistui
Sa ard sub crunta dominare-a ta.
Se pare insa ca-s prostesc imuna flamei lor;
Poate chiar eu fiind un demon ratacit,
Ce si-a vandut puterile, ramanand si dator,
Unui semene, in inger acoperit.
Neindurator, nemernic, un phoenix mare-n zbor,
Vei rade chiar si cand, sfarsita,
Voi pune mana pe revolver, indreptandu-l usor
Spre unul dintre noi, alegand tinta gresita.
Si-mi vine-acum sa plec si sa uit tot
Si-as vrea sa dau intregului univers foc
As vrea sa-i cer lui socoteala de ce nu pot
Ca unde tu nu esti, eu sa nu ma intorc.
Tu m-ai innebunit. Mi-ai luat iubirea
De parca tu erai al ei destinatar.
Dar sigur cel ce-a scris pe plic adresa
M-a pus in gluma drept expeditor final.
Dar stii ceva? Doar tu esti cel ce rade,
Un emisar al mortii sufletului meu.
Cu toate astea, iti las imbratisarea sa ma-ncante,
Sa m-ameteasca Tu, Hades, singurul meu zeu.
Tu nu iubesti, tu doar calci in picioare;
Dar eu te vreau si iti ador maleficele soapte
Respir un aer otravit de-iluziile tale-amare,
Dar mai stii ceva? Nu voi muri din dragoste.
|