n josul unei porti se-apleaca
Batranulu rs sa ceara hrana,
De-atatea veacuri dupa gratii
Doar golul noptii zbiara-n taina.
Da rel ridica a sa privire
Si crede mandru in mania_
Ce prinde-n lanturi a sa boala,
Numita-n treacat:regasirea!
Caci el nu stie sa astepte
Si alte aspre judecati.
Acum,ca si-a-nsumat povete
Si-arunca zambetul in carti.
Iar cand in ziua cea din codru
Va adaposti in suflet teama,
Ca pruncul cel trezit din cantec
Va fi certat cu grai de mama.
Va netezi ale sale patimi,
Purtat fiind in ager scancet,
Dar pana cand o sa se-ntoarca
Ani de cuvinte vor sta-ntr-un planset:
"-Mi-efrica sa te-aud din nou_
Tu,un strain, rostind durerea,
Cac iai o voce dezmierdata
Si-n amintire-aduci tacerea!
Dar nu fugi de al meu timp!
Eu sunt aici ca sa te iert,
Eu sunt aici ca sa te-alint,
Eu sunt aici ca sa te cert!"
Asa si-a regasit in goana
Aceeasi dulce izbavire
Si ursul cu istorii crude
Se plimba-n codru innestire.
Nici nu gandeste-a luitristete
Ce se compune din povesti.
El tot strabate-n semne moarte:
Campii si dealuri,munti"tuesti!"
A fost odata-un urs-copil
Ce si-a speriat a luipasire,
Si acel urs a indraznit
Sa isi zideasca a luisimtire.
Si azi priveste-n jos sprepoarta
Si isi arunca acolo un zar,
Caci din istoria ce-ascris-o
Si-a regasit un "vechizadar".
A fost odata-un urs frumos
Ce isi plimba in ganduitarea,
Dar el stia ca sa paseasca:
Era usor si alb ca neaua!
A fost odata-un urs batran
Un prea frumos copilpierdut_
Si azi ne scrie-n frunze mut:
"-Tu esti acela,urs flamand!" |