La Bucuresti,
Un soare foc,
Un Tei particular la umbra ma primeste,
Soptindu-mi sa-L cunosc,
Si sa iau loc,
- Am fost Poet!
Vorbita-mi romaneste.
Din ziua care s-a oprit,
Si viata Lui,puternic gand,
Il vom stima mereu, la infinit,
Dar Eu raman cu sufletul flamand.
Caci trei cuvinte de legau,
Parerea Lui si al Meu destin,
Un alt Luceafar generau,
Un Zeu al Poeziei,
De azi cu chip divin!
Ca prin urmare sa cunoasca
Fructul prezent al versului,
Sperand cu toti sa ne priveasca,
Ca drepti urmasi al neamului.
|