Pana maine e noapte.
Cheaguri de umbra
gatuie vantul, cheaguri de luna
apasa pe aer compacte. Parfumul
gradinilor insusi
se strange la un loc in potire. Polenul
ca ochiul pisicii in galbene pete se-aduna
Constranse-n enclave de bezna converg
imuna la umbre
spre mine.
Tulpina de fum din crampeie ma-ncheg
ma perind ma desfac. Pana maine
nimbul de luna e bratul meu drept,
coapsa si stangul, calea lactee.
Aman prelungind intuneric si vant
starea de fum stravezie,
de stima,
risipa de mine, de noi pana cand
ca o iedera ziua mi se-ntinde pe trup
si forma-mi restituie prima.
|