Potaile au incoltit un lup.
Le-aude hamaind tot mai aproape.
Fac cerc in jurul lui, sa nu le scape,
Se bucura ca-l latra si ca-l rup.
Iar el sta neclintit in luminis,
Sub grei copaci, sub cerul greu, in soare.
Priveste-n tulburi lumi interioare
Cu ochii verzi si reci, intredeschisi.
Apoi dispare lin, el stie cum,
Caci haita latra las, dar nu se-arata.
Dispare in padurea eterata
La care nu ajunge nici un drum.
|