Eugen Ionescu
Nastere: 26 noiembrie 1909, Slatina
Deces: 28 martie 1994, Paris
Eugen Ionescu, cunoscut in afara Romaniei sub numele de Eugene Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limba franceza originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obișnuia sa declare ca s-a nascut in anul 1912, ori din pura cochetarie, ori din dorința de a crea o legatura intre nașterea lui și moartea marelui sau precursor Ion Luca Caragiale.
S-a nascut in Slatina la 13 noiembrie 1909; tatal este avocat, licentiat in drept la Paris; mama sa este de origine franceza. intre 1913-1921 locuieste in Franta, si urmeaza la Paris primele clase. Din 1924, reintors in Romania, va fi elev la Colegiul "Sf. Sava, absolvit in 1928. in acelasi an debuteaza cu poezie in revista lui Tudor Arghezi, "Bilete de papagal. intre 1929 si 1935 este student la Facultatea de Litere din Bucuresti. incepe o colaborare sustinuta, de poet si critic literar, la revistele vremii: "Zodiac, "Azi, "Axa, "Viata literara, "Romania literara, "Ideea romaneasca, "Facla, "Universul literar, "Rampaetc., iar in 1931 publica placheta de versuri Elegii pentru fiinte mici. in 1934, publica volumul de eseuri Nu!, care provoaca vii dezbateri in lumea literara si care primeste unul dintre premiile pentru "scriitorii tineri needitati.
Dupa o scurta perioada de profesorat Ia Liceul "Sf. Sava, revine in 1938 la Paris pentru a-si pregati teza de doctorat. Dupa razboi se manifesta mai ales ca dramaturg, devenind unul din marii promotori ai teatrului absurdului. Piesele sale, dintre care amintim Cantareata cheala, Scaunele, Noui locatar, Rinocerii, Ucigas fara simbrie, Lectia, Regele moare, fac inconjurul lumii si ii aduc o binemeritata faima universala. in 1970 este ales membru al Academiei Franceze.
Consacrat ca unul din cei mai mari dramaturgi contemporani, Eugen lonescu se manifesta de asemenea ca prozator, memorialist, eseist, sustinator fervent, prin studii si articole polemice, al teatrului de avangarda, traducator.
Moare la Paris, in 28 martie 1994.
Poezia lui Eugen lonescu, manifestare de tinerete in primul rand, este pusa in umbra de faima mondiala a dramaturgului. Versurile sale se inscriu in spiritul avangardei literare, vizand in primul rand spargerea canoanelor traditionale, caci, dupa cum afirma poetul, "a innoi insemneaza, de fapt, a repartiza altfel elementele, in placheta sa de versuri "se uzeaza perspectiva automatismului infantil si se obtine limbajul absurd desi formele de expresie nu s-au emancipat definitiv de influenta contextului literar (Marin Mincu). Versurile sale contin in germene o tragedie a limbajului, concretizata apoi exemplar in textul dramatic, ce-l fixeaza pe autor in eternitatea literara.
Volumul Elegii pentru fiinte mici a aparut la Craiova, Editura Scrisul Romanesc, 1931, volum in care au aparut si poeziile selectate.
Aprecieri critice
"Spiritul negativist al lui Eugen lonescu dinainte de plecarea sa in Franta apartine fara indoiala avangardismului. intemeietorul teatrului absurd va anticipa deja evolutia sa ulterioara inca in scrierile publicate in limba romana. in Elegii pentru fiinte mici se uzeaza perspectiva automatismului infantil si se obtine limbajul absurd desi formele de expresie nu s-au emancipat definitiv de influenta contextului literar."
(Marin Mincu - in Studiul introductiv la antologia Avangarda literara romaneasca, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, p. 47) (FI. S.)
Citeste si:
|
|
