Privighetorile sunt cele care ne-au scos ochii
nu lupii, nu raufacatorii.
Ne-au scos ochii cei care ne-au iubit mai mult
cei care stiu sa cante sa ne cante
sa ne descante
ne-au scos ochii, crezand ca sunt seminte,
prietenele noastre, stralucitoarele noastre prietene,
cele care ne-au iubit mai mult,
stelele cu pliscuri de lumina,
si au facut totdeauna ciripind
ca ne fac bine.
Erau de-ale noastre.
Cu ele puteam discuta despre treptele culorilor,
despre piscurile sunetelor,
despre vaidenoi si despre Ossana eternitatii.
Ne-au iubit si sarutandu-ne
ne-au scos ochii.
Orbi acum, - sa ne dam mainile, trecand clatinandu-ne podul tenebrelor
|