Suvite de fum alene urcand din hornuri si cosuri de fabrici se tes intre ele, albastre si negre, si-apoi se destrama in panglici.
Si valuri de aburi arunca un tren -in urma el lasa un sarpe felin ce grabnic se prinde de moartele crengi si lent se topeste in largul senin.
Si pacla sufoca orasul febril;
se taraie-n carciumi miasme fatale, tigarile fumega-n colturi de buze -si mii de fantome strang fruntile pale
Respira si lacul sub soarele ros, iar valuri de zane se-nalta spre cer, coloane de gaze se frang in zigzaguri pe care furtuna le-aprinde-n eter.
Si norii perinda o lume ce moare si-nvie mereu in eterne taceri; (doar gura de crater blestema-nfinitul scuipandu-l cu lava terestrei dureri)
Si toate aceste motive de vis, ce curg, se resfira si-apoi se topesc; si toate aceste motive de lene ce-adesea ne poarta spre raiul ceresc; si toate aceste motive de ura ce-adanc ne doboara in iad paganesc -par vana risipa a vesnicei vieti nesatios supta de globul pamantesc, - par rodul nadejdii spre-o soarta mai buna: un abur, o ceata, un vag arabesc
|