Un huruit de lanturi,
Scrasniri de angrenaje -
Si, sacadat, un gat de-otel
inalt ca cinci etaje
Si-n varf c-un cioc deschis,
Curbat, de soare-ncins,
Se-apleaca peste chei
Si ca girafa ce-adanceste gatul
Intr-un tufis -
Patrunde astfel gatul de otel
Si prin padurea de catarguri
Trudite de furtunile din larguri
Un huruit mai crancen,
Scrasniri de incordare,
Si-n cioc c-o prada mare
Spre soare urca gatul monstrului mecanic,
Ce iar se frange brusc, rotindu-se, titanic,
Ca sa se-nalte iar cu ciocul gol
Si curb
- feroce, neobosit, Caci noi vapoare vin necontenit Si foamea cere, cere nesfarsit
Si-n cerul marginit,
Febril si inegrit De respirarea lumii subterane, De chinul lent al turmelor umane Si plin d-ecoul dorurilor vane, El pare o faptura milenara Ce stapaneste o imensa tara -Un zeu ivit din forte furtunoase, Himeric, trasnitor, irezistibil, infipt in sanul Terrei dureroase
Sub cerul vanat cu luciri de aur, El se roteste crunt,
- plesiosaur De-otel, mult mai gigantic ca stramosul, -Dar care ca si el e furiosul Tiran - nascut din oarbele excese, -Al viepi-artificiale, ne-ntelese De cei tacuti umili si resemnati
Si-n huruit de lant. Scrasnind prin angrenaje, El, zeul fara sat Al Erei de masini si capitaluri. Aduna birul ce-a venit pe valuri Din toate departarile planetei
Si-orasul vast, cu-atatea guri de jar Cu cheiuri, cu silozuri, magazine, Cu banci, cu santiere si uzine, Apare fioros si unitar: -Un trup fantasmagoric Al zeului cu ciocul de otel, Ce huruind se-apleaca sacadat Si se inalta-apoi neinfranat -Facand sa straluceasca viu, sub soare Nepretuitele poveri Stranse prin silinta creatoare A omenirii, pururi saracite, Calita, de milenii, in dureri
|