In noaptea boltii craniene Tresar ecouri adormite Din vremuri trudnice,-mpietrite In monumente indiene.
In pieptu-mi istovit de veghe Caldura Gangelui se strange, Tasnind apoi - un rau de sange -Prin jungla Patimei pribege.
Ca intr-o scoica zvonul marii, Rasuna-n inima-mi - (zdrobita Ca de o stanca pravalita) -Durerea grea a Incarnarii
Si simt ca-n juru-mi se intinde O cosmica singuratate. Dezgrop atunci comori uitate Si, goale, fac sa se perinde
Ale creatiei mistere -Pe cand stramosii mei, ca visuri Ce se ivesc din vagi abisuri, Din mine urca - si-n tacere
Slavesc o noua inviere.
|