Stiti voi cind curge aur
In aerul fantastic al serilor de toamna ?
In parcul vechi si nobil al regilor, deodata
Pe banca mea iubita visez culori si pling ;
Mistralul spune versuri dintr-o poema trista,
Si toata fantezia,
Si visurile toate din lumile apuse
in mintea mea se string.
Stiti voi cind curge soare pe apele de aur
in simfonia dulce
A muzicilor stinse din lumea de eter ?
Stiti voi cind curge aur
Si umple atmosfera cu-o seara parfumata
Si-o ora de mister ?
Pe fond de milioane de frunze-ngalbenite, Pictate cu rugina, portocaliu si crom, Se zugravesc tacute statuile de nimfe, Si scarile de piatra, si rampele sculptate, Si vasele de flori.
in parcul vechi si nobil
Melancolia curge din spatiul somptuos;
in parcul vechi si galben
in care-odata regii
Cu haine de matase si spade de argint
Si nobilele dame roiau triumfatoare.
in aerul de crini,
in parcul vechi si galben azi nimeni nu mai vine,
Si nimeni nu mai spune
Minuni de madrigale,
Soptiri sentimentale
Femeilor de vis,
Femeilor galante cu sinurile goale ;
Cu bratele sculptate
Si evantaiuri roze de pene de ibis.
in parcul vechi si galben
Azi cinta elegia apusilor fiori
Si nimeni nu mai stie povestea minunata
A celor ce pe banca aceasta s-au iubit.
Dar pe nisipul galben, pe-aleele de soare
Sta inca urma mica a pasilor reginei
Si parc-o vezi, inalta, cu ochii luminosi,
Nocturna furisata fugind de clarul lunei
in umbra cea mai neagra a vrunui portocal.
Marchizul alb si tinar
Si mai frumos ca visul cel mai frumos de fata
Si guraliv si dulce
ii spune vorbe tandre
Si amindoi, in noaptea tirzie si bolnava,
Se istovesc intr-unui si nesfirsit sarut.
|