Simti tu in noaptea instelata,
Atat de-albastra
Si de calma,
Si-n vintul proaspat si navalnic
Ce se revarsa pe ferestre,
Iubirea mea de peregrin ?
Iubirea mea luceste-n luna,
Suride dintre norii monstri
Si tremura pe lacul fin
Iubirea mea se fringe-n pumnul
Nervos,
Si patimas,
Si tandru,
in pumnul ce ti-a strins odata
Superbul trup de fee sfinta,
Iubirea mea se scalda-n ochii
Cei plinsi de dor
Si arde roza
Pe gura mea de visator !
Iubirea mea e o balada
Nebuna
Spusa d-un poet,
Un fin parfum de flori,
O noapte zdrobita-n sarutari supreme,
Un tipat de placere sfinta
Si doua brate de matase,
Pe cari nebunia noptii
Le-a strins pe corpul meu,
Iar ziua
Perversa si surizatoare
Le-a desfacut
Si le-a zvirlit
Iubirea mea e un concert De simfonii nemaieintate,
Armonizate in lumina
Albastra-a ochilor tai mari
Iubirea mea-i o fantezie
Frivola de adolescenta,
Un imn galant,
Un vis narcotic,
Lasciv si trist ca o poema,
O nebunie de lumina
Ce s-adinceste-arzind in suflet
Ah, note lungi !
Ah, note clare si stranii ce patrund prin fire !
Le-auzi ?
Ce vor ?
Ce oare cinta in aerul albastru-al serii ?
in aerul maret al noptii,
in aerul usor al clarei
Si eteralei dimineti ?
E ruga mea !
E ruga dulce si trista-a dragostei nenvinse !
E ruga tainica cu care
Te-adorm si te destept,
Si care
E cintecul suprem al vietii
Salbatice si arzatoare !
E cintecul de adorare,
Demonica chemare,
Care
Se varsa ca un basm de vorbe,
De roze,
De parfum
Si soare !
Si-n aerul umbros al noptii E un parfum difuz de floare Si ruga mea se rupe calda Si spinteca adincul pacii E un mister solemn ce curge in undele de vint
Si-s versuri in toate cutele naturii..
Si-i o sublima simfonie
in tot ce simt si tot ce-aspir
Ah, tot infernul de pacate E un altar curat si sacru !
in golul noptii sta solemna Albastra luna de argint
Eterna pace Vis de stele Mister de umbre Vint de flori
Iubirea mea e o lumina
Ce rataceste izgonita,
E o poema nesfirsita
Ce plinge sub balconul tau !
|