Pe perne galbene de-atlaz,
Pe perne galbene pictate cu violet de iris proaspat
Si cu foi verzi de helianta,
Splendoarea corpului ei alb
Ilumineaza ochii-mi lubrici
Decor de lampi imbrobodite in voaluri rosii japoneze
imi arde vazul
Si ma-mbata cu cea mai stranie betie.
Misterul unei poezii
De nimburi imateriale S-aprinde-n ochii mei himerici
Vad odalisce razvratite Cu trupuri albe, Parfumate, Rostogolindu-se in vid
Vad ramuri de mimoze roze Dansind pe-oglinzi de apa moarta
Vad sclavii regali
Purtind in miini
Tavi grele de-aur
incarcate cu fructe galbene si rosii
Vad patinajuri voluptoase sarbatorind perversitatea,
Vad dansuri de matasuri scumpe
innebunind,
Ningind,
Pulverizindu-se in vint.
Ma-nvalui in mister si noapte, Ma prind pe drumuri de-amintiri
Pe pernele de-atlaz de aur !
Pe pernele de basm, pictate cu violet de iris proaspar
Si cu foi verzi de helianta
ii caut forma sugestiva a corpului ei alb
Dar forma lui stralucitoare A disparut de mult
Topaze galbene topite intr-o matase orbitoare Ilumineaza ochii-mi tragici
Iar pernele de aur galben
Pictate
Cu violet si verde magic
Imi rid !
Imi rid nebune,
Privindu-mi ochii lungi, lugubrici,
Cum pling visind,
Cum mor plingind
|