Cand picaturile de ploaie lovesc in geamuri de vagon Si-n jurul meu pluteste zgomot asurzitor si monoton, Stau singur, cu lumina stinsa si caut sa disting afara Incendiul ce straluceste in neagra zare funerara Desigur, arde tot orasul ca Roma-n vremea lui Neron Si picaturile de ploaie lovesc in geamuri de vagon.
Si rotile mai iute-alearga de-a lungul sinelor de fer
inspaimantate de furtuna ce se pravale de pe cer.
O usa a ramas deschisa, cu vuiet vantu-o smulge-n fuga
Zvarlind in loc potop de lacrami din sumbra tunetelor ruga
Vibreaza geamurile toate, luminile-n vagoane pier
Si rotile mai iute-alearga de-a lungul sinelor de fer.
in jurul meu pluteste zgomot asurzitor si monoton:
Un cantec fara melodie din urias acordeon,
Desigur, nu vom mai ajunge: ciocnim vr-un tren ce-n drum s-abate
Sau podul care vine-acuma se va sfarma la jumatate
Si chiar de-ajung: orasul arde, il vad prin geamuri de vagon
Si-n jurul meu pluteste zgomot asurzitor si monoton.
|