Drum de ape incununat
si ganduri de flacari oprite,
la capatul copilului tot mai uitat
este plutirea indiferentei necinstiite.
Orizont tacut reflectand
in drumul inocentei spre departare,
cheama mangaierea sa vada buzele rizand
cheama alintarea sa aduca iertare.
Prin fuga orbiri am uitat de noi,
nu mai stim soaptele copilariei
uitam sa iubim si ne afundam in noroi
uitam ce inseamna lumea magiei.
Nu mai lasa desertul sa urce spre tine
lasa in drumul de ape atitudinea de invingator,
fii parintele copilului orfan si uitat ce-ti apartine
daruiestei dragoste si o sa fii biruitor. |