In memoria marii ideii rabufnite
ințeleg uscatul și privirea nedecisa,
și-n valul spart emoțiile abia zarite
sunt pline de o culoare deschisa
Ating valurile și le arunc spre cer,
caut prin nisip imaginea regasirii,
imbrațișez sarutul și mai sper,
ca voi gasi fostul castel al iubirii.
In memoria valului rasaritul urca lin
spre locul in care noi il priveam
și plaja mai simte sarutul divin
și mai aude cat de mult ne iubeam.
In memoria marii se lasa apusul
și pașii mei vor reveni in acest loc,
vor ințelege uscatul ca a uitat pulsul,
vor ințelege rabufnirea și vor ști ca totul a fost un joc. |