In priviri,zambetul bolnav,
neștiutori,se bucura de mana intinsa,
oftez in gand și sper ca nu e grav,
dar lacrimile iși fac loc și durerea e necuprinsa.
-De ce plangi?Ma intreaba ei și se aduna,
pe langa mine cu jucariile lor.
-Nu plang!Eu sunt cel ce vrea sa spuna,
-Clipe triste, plecați!din preajma tuturor!
Pe chipurile inocente e speranța mare,
boala ca și cuvant doar exista,
nu e de mirare ca-n lumea lor nimic nu doare
și-n acest joc nu e nici o zi trista.
-Ce aș putea sa fac eu pentru voi?
-Privește orizontul,lasa durerea,
prin suflet tu vei fi alaturi de noi,
tu vei schimba, lumii,parerea. |