Cat mi-e dor de dulcea gura, ce as vrea sa o sarut,
Si de mana cea mai fina, ce vreodata am vazut,
Si de ochii ce scapara fulgerele din priviri,
Si de sufletu-ti ca mierea, ce alina dor si griji.
Caci in focurile vietii s-or tot arde dor si griji,
Sufletele vor culege dragoste iar nu suspini,
Caci odata ne vom naste, insa vom muri mereu,
Pentru dragostea ce iarta si omoara-al nostru eu.
Numai una e iubirea ce va rupe-a noastre inimi,
Si preface-n tandari raul, ce se cuibareste-n noi,
Caci incet, ne da putere toata bunatatea firii,
Si sfarama mii de panze, ce se tes contra iubirii.
RI |