Pe masa noastra
farfurii de nea
si un pahar ce tine loc de glastra
in care-si cata
draga mea
culcus privirea ta albastra, in plafon un fulger circonflex
cu o scanteie fina
la mijloc, sparge prin reflex
o farfurie-n propria-i lumina. Pe o estrada mica
un pian
acompaniaza zgomotos si van
din lauta melodia care pica. In capul meu a fiert un must
de abundenta si caldura
si parc-as vrea din ura
sarata sa gust.
O, de-ai sti
Sunt clipe fumurii
cand viermele din teasta ar iubi! Sa nu fosnesti din rochii.
intoarce chipul inspre lautar
pe nesimtite;
ramai cu mana mica pe pahar
cu ochii
sub pleoapele de gene lungi tivite.
Vreau sa sculptez prin sentiment
tot ce stravede o matase indecent cu miros cald de fan in lumina difuzata lent se rotunjeste rodia din san.
O! Prabusitu-s-a titanul
vanitos, cu fruntea ametita.
Vioara-mi pare-o fata-ndragostita pe care-o cearta clocotind, pianul.
Ca-n jur e-atata lume,
ce ne pasa?
Dorinta-ne fierbinte sa nu pregete!
Saruta-ma cu parul tau de spume,
ia-mi capul intre degete
stravezii si tremurande, ca-ntr-o plasa. Noi retraim in noaptea vietuirii
ce ne-a adus, asemeni unei unde de vibratii aci - atatea generatii muscate-adanc de bestia gandirii. De-am adormi din nou
Si de-am lasa ca fruntea noastra obosita durerea infinita lege-ne -iar mortii intelege-ne ca pe-un ecou.
De ne-am iubi poetic
c-o inima, un clopotel
in care vremea bate-ncetinel
la fiecare generatie, patetic.
in restaurant miroase brad.
Tu ma privesti atata de glumet! Si cum zambesti din gura ta, istet pe dintii albi sar sunete si cad.
|