Mi se pare un timp aceasta uitare a vazului in cele ce n-au mai urmat incat seara rusinii varstei si suferintei imi inseala trupul.
Abdomenul glasului meu unde caleasca superficiala a superioritatii senzatiei ii tine loc de cerneala.
Transparenta stricata altarului gurii surplus gafaind se duce se imprima.
Numele sau nu-l va strange printre logodnici dintr-o mana intr-alta fantani isi petrece
trupul astral al literei marunte nechibzuit ce vrea sa deschida maiestatii suplimentare a orei bratele in dezgustul dorintei de-a se ascunde
isi trece dintr-o mana intr-alta fantani neintrerupt ii raman de trait fapturile noastre celorlalte organe transurbane.
Pune poezia Scriituri simultane pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.