Flore POP
(n. 05.01.1958, Bichigiu, BN)
Este conferentiar universitar dr. la Universitatea « Babes-Bolyai », Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii. Director interimar al Institutului de Drept si Politici Comunitare al Universitatii. Membru al ISI (directorul centrului de negocieri internationale). Este diplomat si doctor a mai multor universitati din tara si strainatate (Paris, Haga).
Debut cvasi-simultan in revista "Familia" - la posta redactiei - in revistele "Echinox" - si "Napoca Universitara", in anul 1980.
Publicatii in revistele
literare: "Familia", "Echinox", "Steaua", "Tribuna", "Dialog", "Orizont", " Transilvania", "Napoca Universitara" si altele.
Debutul editorial in volumul colectiv "Alpha 85", la Editura Dacia, din Cluj, aparut de fapt in 1986. A mai publicat volumul de poeme: "Steaua de veghe", Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2000.
Este prezent in mai multe antologii literare.
Referinte critice:
"Un echinoxist pescuit din promotiile anilor 80 e Flore Pop. El isi strange in Steaua de veghe (Editura Echinox, 2000) productia anilor 75-99, iesind abia acum cu prima carte autonoma (dupa ce fusese prezent in gramada scoasa la Dacia sub titlul Alpha 85). Flore Pop n-are un patron anume printre exhinoxisti, dar afinitatile il duc spre linia naturista si spre lirismul de peisaje distilate in stari. El e mai degraba ardelean decat echinoxist, cantand pe traditie si mai ales pe traditia tematica transilvana, de la atasamentul fata de locuri la melancolia locurilor. Un mic pachet sentimental, de doruri si nostalgii, ambalate intr-o retorica sobra, fara lacrimogenie, ii vine chiar din poetica dezradacinatilor, cu satul proiectat in melancolie. Ca structura si formula insa el e, poate, ultimul stelist, combinind reveria contemplativa cu fisa cotidiana, migaloasa si nostalgica sau ironica. Poezia de visare si de evocare, scrisa cu pietate si din sensibilitate, e completata de o struna mai caustica, mai ales atunci cand anamneza conteaza pe un timp politic. () Un imagist discret il insoteste mereu in poezia lui Flore Pop pe notarul starilor sau al cotidianului. Referintele prime ale poemelor, trase din jurnalul interior si din montajul de instantanee, tind sa se topeasca in referinta din final pe care o reprezinta melancolia".
Al. CISTELECAN, "Carre de echinoxisti cu absenta" (sectiunea "Adieri pillatiene"), in revista "Vatra", nr. 4-5/2001, Targu-Mures
"Repere critice, Pop Flore, Steaua de veghe", pag. 3-5: "Ceea ce vrem sa subliniem inca de la inceput este faptul ca Flore Pop nu rupe poezia, cum indeobste face postmodernitatea, de metafizica. Nu-i este straina ideea transcendentei si a transcendentului. Dimpotriva. Este ceea ce indica gruparea poemelor in doua mari parti: "Steaua de veghe" si "Starea de veghe". Starea de veghe sugereaza ideea unei existente transcendente, ocrotitoare, desi inaccesibila cunoasterii limitate a omului, ea este totusi simtita si traita printr-o docta ignorantia, ca-n niste "zori de seara" ori "zori de noapte", sau in cele din urma in lumina "zorilor de inviere". Metaforele acestea, care subintituleaza grupaje de poeme apartinand primei parti, conjuga elementele strict contradictorii (zorile si noaptea) tocmai pentru a sugera caracterul intalnirii omului cu transcendenta, a cunoasterii intr-o "zona de aurora". () Starea de veghe e o stare de liniste si neliniste, intre odihna si neodihna mintii, intre "nu se vede nimic dincolo de liziera de fum" si "lumina taborica""lumina aceea ce se ridica/isi ia patul si umbla".
Grigore GAZDAC,
in revista "Tribuna ideilor", Nasaud, nr. 32/2001
"Pop Flore a fost, inca de la inceput, un taran, iar unui taran care se respecta ii prieste transhumanta. Spunem asta cu o anumita tristete, intrucat poetul a fost colegul nostru, deslusind cu mare piosenie slovele dreptului roman, dar si ale poeziei. Numai ca dupa ce a debutat editorial la editura "Dacia" si s-a autoexilat in ceturile mitologice ale Nasaudului, starea de deceptie, de alienare i s-a accentuat si intr-un tarziu aveam sa aflam ca umbla cu jalba in protapul poeziei pe la Paris. Ne-au ramas cateva manuscrise in custodie dupa ce poetul a citit la cenaclul Lex al Facultatii de Drept din Cluj-Napoca. I le reproducem cu o anumita emotie, gandindu-ne ca nu peste mult timp va trebui sa-i traducem poezia din limba franceza. Dar el nu poate exista decat prin sufletul limbii romane".
Sergiu VAIDA si Pascu BALACI,
in "Gazeta de Vest", Oradea, ianuarie 1996
Citeste si:
|
|
