| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rugaciune de dimineata in alpii rodnei
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Flore POP
|
|||
|
|
|||
| Eram cutreieratoare privelisti de duh, de seara pana dimineata. Visam pana nu se lumina. Dar plecam intotdeauna pana a se arata soarele. Norii se desfaceau molatici, subtiri, in franghii de lana rosie ori albastruie deasupra orizontului. De cu noapte. Ne inseuam caii pe intuneric, strangeam bine chingile, incarcam toti cu atata obstinatie desagii cu merinde, vasele si alte lucruri stranii, incat aproape ca nu mai aveam loc de-a calare, urmand sa stam mai mult pe coama si grumaji. Apoi, o data cu primele raze difuze porneam de cu vale pana pe crestele aurite si priveam de acolo de sus norodul cum se schimba la fata cu fiece ora mai tare, sub soarele ce invada hotarele. Trageam in piept aerul cu sare, traiam din rasuflari incinse pe nari fornaind alaturi de cai si magari. Era o ciudata senzatie de viata traita pe culmi, fara atingerea batranetii, numai intre stele si negrul pamant. Am inteles o clipa mai devreme ca sfarsitul e doar al acelora ce nu se avanta macar cu un deget deasupra palariei, servindu-se si iarna si vara de o gandire sclava, produs al sezutului pe musuroi, fara un vis, fara un gand. Alaturi de noi, cei care fara orgoliu te cautam, Doamne, lasa-i o clipa sa priveasca in sus, spre cerul plin, si pe acesti semeni ai nostri, si fa din ei, fapturi ale pamantului, cutreieratoare privelisti in duh. Amin. * N-ai rabdare. In efluvii, printre melcii din gradina, rastorni frunzare de mirt. Intre loboda si drobita te inscrii in cautare. Sub genunchiul tau se descojeste nuca, carnea ta se albeste, sangele a plecat, te doare. Astupi pamantul sub tine cu frunze de terebint, cu nuante gri-verzui, ca de soparla, aici de malachit. Esti grabit, el te vede, si rugaciunea ta se aude rostita, de departe, tare. Du-te la culcare, zise megiesul, ingerul. Care? Numai heruvimii stiau ce este terebintinul, il foloseau, nu la tras ulei pentru dres mancarea, ci la unsul aripilor ori al mintilor lovite de orgoliu ori ranite de pizma si neiertare. Boli de azi, nu rare. Mai au, oare, cautare acolo cele ceresti ? * Plutea un vazduh violet de lumina peste corturi si case, norii erau si ei strecurati prin gelatina. Eram in ianuarie al anului aceluia, fara oase. Ci prindeau a se topi mascarile de ceara si gheata la urdinisul stupilor. Barbanocul iesea din omaturi la iveala cu frunzele sale de tot vii, verzi si lucioase, pregatit sa-si dea obolul de prada pentru nuntile din urma, la steaguri. Noi eram ca si resemnati atunci in fata avansatelor zile ale iernii si nu indrazneam sa asteptam mai mult. Fara optimismul de odinioara, eram mai mult o prezenta - absenta in acele amiezi de zile-siraguri, pornite spre scurgere odata cu apa calaie-a zapezilor. Singura noastra preocupare era sa lasam un prag de trecere spre netrecere ultimelor vifore dinainte de vecernii. Ne traiam astfel anii maturi, in dulci iluzii, fara pretentii si fara alte hopuri si praguri. Era un cu totul continuu de vis, bejenie, infiorare si ceata. O scurta-lunga tihnita viata. Mantuirea treabuia sa vina sau sa nu vina, peste noi in petrecere. * Pornim la drum, prozaici poate, dar cu inima plina de grai si veselie. E clarul nostru de luna aceasta tacere a simturilor, pusta necercetata a cugetului curat. Ne oprim in rastimpuri la fantanile ce alimenteaza verbul, taisul spadei si curajul nostru neintrerupt. Pornim din nou, straji si plaiesi, credinciosi ai poeziei, pe un drum batatorit, dar nu mai putin plin de hartoape, capcane si prilejuri de urat. Mergem inainte fara teama in orizontul cresterii si descresterii, cautand pomul de aur al poemului desavarsit. * Esti inalt si desirat in simtire, agresiv si patimas in alcatuire. N-ai dat binete amiezii in tinerete si speri la batranete. Furtiv, festiv si vorace in gesturi, sucit in stare, fara urmasi la talentele rare, cauti marire. Du-te, si dezleaga fuiorul de astre care hotarasc destinele noastre, sadeste-ti pornire in caile albastre ale limbii, urca spre sforul poeziei in haine de mire. Inalt si desirat si agresiv-patimas esti, prietene, bun de poet la oras. As! * Cautare de noapte, cu inima neobosita dar cu sufletul adormit. Trebuie sa-ti storci vestmintele de ceata, sa cobori in adancimea intunericului si sa cercetezi cu tarnacopul tot ce-ai naimit. Abia prin forta cautarii luminoase ii vei putea convinge pe heralzii buni sa te reconsidere. Sa vada si de tine. Sa te pregateasca pentru dimineata. Altfel imprastii, nu aduni. Esti cu fecioarele nebune. * Intarziem in metafore, fara pic de spirt in spirit, goi de roua. Ne cauta inceputul cu viata vecinica, ne arata goi sub fulgii luminii. Noi il cautam mereu de-a-ndoaselea, confundand fructele cerului cu tuberculii din fundul gradinii. *SAU/SI SI/SAU Porneam de cu seara la drum, ori de mas, prin potecile umbrite, lasam un mic semn de recunoastere celor ce-ar fi indraznit sa-mi urmeze, ori sa caute urme in frunzare, in fum, apoi ma aplecam sa prind din mers somnul ascuns undeva la un han parasit, pe marginea unui drum de padure, sus, cu miros de urme ce-au trecut insetate spre amiaza sau ieri mai spre seara, un iezer tasnind din stanca, rece ca gheata, iti facea bolborosind semn cu ochiul despre vremelnicia soartei sau/si a placerilor tihnite ale vietii. Ce e mai frumos, parea sa-ti spuna, decat sa te trezesti transpirat de fiori langa fiinta pe care ai iertat-o ieri sau mai alaltaieri ori/si mai demult, langa femeia care te-a regasit sfioasa si fara gustul tradarii |
|||
Pune poezia Rugaciune de dimineata in alpii rodnei pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |