Sa mai inveti de-acum limbile Europei ti-a ramas ca mostenire.
E un fel de inviere in sens si sunet a celor ce le-au cladit. Tu spune-le mereu
ce simti in limba fiecaruia dintre ei, giganti ai actiunii si frumusetii
ce au facut posibila venirea ta in aceasta lume de semne.
Tara ta natala se ridica spre culmea pe care ai visat-o. Satul care ti-a
aratat primele lumini e cercetat de semne ceresti, de sarbatori si vechile datini.
Te cheama acolo de zor, cu doruri distincte, turla bisericii veghind peste
mormintele mamei si memei*, casa parinteasca inca vie si un batran inca tanar,
cu barba nerasa pe timpul saptamanii, dar primitor si vesel ca intotdeauna.
Asta e ratiunea ta de a fi.
Te vor urma vlastarele tale, in plina maturitate; atunci vei inflori.
|