Liniile rosietic-albastre din departarea orizontului anunta un cer cu nori - senin. Dar dupa
scapatatul soarelui se apropie inserarea, si cu ea cortegiul de miscatoare umbre, ce patrund
insidioase pana la mine in somn, ori sub pat. Am mangaiat de dimineata leacuri printre plante, de la coada calului la chimin si marar.
Apoi am vanat toata ziua lucruri binare si-am socotit cu chin in zeci de zecimale. Viata deja plictiseste.
Radioul ne aduce vesele vesti sau triste comenzi din alte continente, ziarul cauta si el
oportunitati de veste, cartea abia daca mai poate sa ne faca sa visam la un cer de povesti.
Lumea s-a micsorat, s-a inghesuit in orase ca sa devina pana la urma tot un sat.
Doar sufletul meu si dragostea ta au intarziat si n-au mai prins schimbarea. Au ramas la jocuri
si nu stau in blocuri. Ba chiar mai mult: au ramas repetente
la orele de jurnal televizat. Intregi populatii de oase, ca pe vremea profetului, incep
sa se miste pe unde-au fost case Cu suflare de duh ! Oare pana si duhul s-a « globalizat »?
*
M-am scuturat de praful drumului si m-am asezat
pe iarba, de-a lungul malului, langa inalta cascada.
Pastravii sareau peste jetul de apa,
jinduind dupa fiece nada.
Aseara s-au dus la culcare in obcinele fumului,
cei prinsi in rada.
Din spinarile lor jumulite si-a facut musteriul barba.
*
Cum numai suferinta ne ascute privirea, cum numai
dorinta ne ascunde iubirea, cum numai elocinta ne
inseala vorbirea, atunci ce nu poate face credinta ?
|