Florenţa Albu
Nastere: 1 decembrie 1934, Floroaica, judetul Ialomita
Deces: 3 februarie 2000, București
S-a nascut la 1 decembrie 1934 in comuna Floroaica, judetul Ialomita.
A absolvit Liceul " Gheorghe Sincai din Bucuresti in 1952 si apoi Facultatea de Filologie, sectia romana-franceza, a Universitatii din Bucuresti, in 1957.
A debutat in 1954 in revista " Tanarul scriitor, iar in volum in 1961, in cunoscuta colectie "Luceafarul. in 1963 lucreaza un timp ca redactor la "Scanteia tineretului, iar din 1964 este redactor la revista " Viata romaneasca . A scris literatura pentru copii, reportaje, literatura de calatorie si, evident, poezie. A primit, in 1980, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Cu trecerea timpului, lirica Florentei Albu, considerata o fiica a campiei, se singularizeaza. inceputurile marcheaza o anumita disponibilitate catre ludic, un farmec al campiei in care se simte si florid pamantului reavan, o evocare lirica a parintilor care se retrag, incet si iremediabil, infotografii. Cu timpul, intr-un text de o simplitate austera, uneori fara urma de tropi, poeta isi indreapta atentia catre o evocare nostalgica a satului copilariei si in acelasi timp catre o imagine a orasului privit ironic, crud. Prima dintre directii va deveni dominanta si va da marea creatie a poetei, paginile ei cele mai reusite. Se regaseste in versurile sale drama unei lumi condamnate, lumea satului. Drama acestei lumi devine plans, plansul devine un bocet interior in textul Florentei Albu, care traieste pana la disperare iremediabilul disparitiei universului traditional taranesc. Criticul literar Eugen Simion nota ca poeta " nu face decat sa fixeze chipurile si imaginile unei lumi batrane, condamnate sa moara. Exista, negresit, un simbol in aceste versuri, dar el nu trebuie cautat la suprafata textului, plata si cenusie ca pamantul Baraganului. Simbolul liric este in adancul propozitiilor sarace si amenintatoare, si profunzimea lui trebuie aflata in violenta muta cu care sunt descrise aceste destine obosite de istorie. La acest bocet inchis se adauga in ultimul timp in lirica poetei sentimentul tot mai acut al extinctiei, care capata, in versuri unice, pecetea evanescentei.
Volume de versuri:
Fara popas, Bucuresti, E.P.L., 1961;
Intrare in anotimp. Bucuresti, E.P.L., 1964;
Fata morgana, Bucuresti, Editura Tineretului, 1966;
Masti de priveghi, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Himera nisipurilor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1969;
Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Austru, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Arborele vietii, Bucuresti, Editura Albatros, 1971;
Petrecere cu iarba, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Elegii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Ave, noemvrie, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1975;
Roata lumii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977;
65 poeme, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Umbra arsa, Bucuresti, Editura Eminescu, 1980;
Epitaf Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Poem in Utopia, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Terase, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985;
Efectul de sera, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1987;
Kilometrul unu in cer, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988;
Efectul de sera, Bucuresti, Editura Eminescu, 1991;
Anno Domini, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1991.
Inchinare a aparut in volumul Epitaf, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Iulie a aparut in volumul Epitaf, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Denii de spital, II, VI, XI, XII a aparut in volumul Kilometrul unu in cer, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
REFERINTE CRITICE:
"O veritabila surpriza o constituie volumul Florentei Albu {Epitaf) poate cel mai semnificativ din creatia poetei si care o propulseaza printre prezentele de marca ale poeziei actuale. O reasezare - zic eu - cu atit mai binevenita cu cit poeta, mereu deasupra mediei, nu prea izbutea sa impresioneze retina criticilor, atrasa de un alt gen de spectacole, de peisaje mai tensionate. De fapt, volumul - unitar ca stil, unitar prin obiectiv - e fructul unor stari de spirit deloc potolite, impinse pina la eliminarea oricarei surdine si, prin aceasta chiar, deosebit de percutant."
CORNEL REGMAN
Citeste si:
|
|
