Cu fata la altarul cerului ma-nchin,
Caci nu stiu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne ! De esti al meu stapan
Ma imbarca pe a ta corabie.
Ma simt, farama de nimic
In universul tau misterios
Si infinit de mare,
Ma intreb, ce rol are
Al meu destin ?
In teancul tau
De suflete ratacitoare.
Caci mi-ai dat minte sa gandesc,
Dar vai ! Ce minte scurta,
Care m-ajuta sa traiesc
Si sa-mi invart destinul
In juru-mi pe orbita.
Si, Doamne ! Cum sa nu doresc
Sa stiu, in infinitu-ti univers
Viata mea si-a celorlalti,
Oare la ce ajuta. ?
Cu fata la altarul cerului ma-nchin,
Farama de tarana si nimic ce sunt,
Tie, Doamne, de esti al meu stapan
Iti multumesc acum, cat mai am timp.
Pana al meu pamant voi parasi
Stiu ce am fost, dar nu si ce voi fi,
Decat ca sunt un suflet ratacit,
Farama de tarana si nimic,
Ca toate celelalte, dar exist.
27-01-2004
|