Pe un munte lin,
Si un cer senin,
Se ducea in vale,
Lin mergea pe cale
Un tanar pastor
Inganat de-un dor
Cu turma de oi
Si hainute noi.
Mergea el mergea
Si astfel vedea
Cativa ghiocei
Si un mare tei.
Astfel il vedea
Si-i se adresa
- O, tu tei duios
Mandru si frumos
Cat de mult as vrea
Ca sa am o stea
Sa ma lumineze
Si sa ma vegheze,
Sa o pretuiesc
Si sa o iubesc.
Astfel , el graia
Si se departa
Peste-o zi venea
Si se tot zarea
O minune lina,
Dulce si senina
Culegand plantute
In finele manute.
De cum o vedea
Inima-i batea
Norii grei trecea
Luminile-aparea;
Soarele canta
Razele-i juca.
Cand ea il vedea
Inima-i tremura
Timpul se-nfiora
Si floarea-i cadea
Deodata fugea
Fiindca se speria
Iar el ramanea
La ea se gandea
La o floare rara
Gingasa vioara.
Peste-o zi sosea
Si iar o vedea
Inima-i plutea
Si se bucura
Cand ea il vedea
Inima-i tremura
Trupul se-nfiora
Si floarea-i cadea
Si ea tot fugea
Fiindca se speria
Iar el ramanea
La ea se gandea
La o floare rara
Gingasa vioara..
Pe-nserat venea
Cu teiul vorbea
Ii marturisea
Si un sfat cerea:
- O, tu tei maret,
Falnic si istet
Ruga mi-ai implinit
Iubirea mi-ai gasit.
La tine am venit
Si iata ce-am gasit
O mandra mireasa
O fata preafrumoasa
Nalta si slabuta,
Zvelta si draguta,
Cu ochii caprui
Raza soarelui
Fetisoara-i alba
Ca neaua de dalba,
Blondele suvite
Rebele domnite
Parul ei cel fin
Ca un fir de in.
Iar obrajii moi
Petale de flori,
Rosii buzisoarele
Ca niste petale
Cu roua pe ele
Sarutand diminetile.
Astfel ii zicea
Si se-nflacara
Cand el povestea
Ochii scanteia
Parca el plutea
Iar nimic nu conta
Dar el se-ntrista
Fiindca se gandea
Cum ea il vedea
Indata fugea
Foarte intristat
Spunea suparat:
- Oare ma uraste?
Cand ea ma zareste
Lucrul inceteaza
Se si-ndeparteaza
Asa tot mereu
Cand apar eu.
Trist era baiatul
Ca nimene altul.
Ins-o voce-auzea
Iar ea ii spunea:
- Tinere pastor,
O sa uiti de dor,
Va veni iubirea
Cu ea fericirea
Tanara domnita,
Dulcea ta zeita
Simte ca si tine
Poate chiar mai bine.
Fiindca esti duios
Bland si credincios,
Tanar si voinic
Si tare harnic
O sa fi ferice
Fericit cat zece.
Auzind astea
Iute se scula
La ea se gandea
S-apoi tresarea
In minte-i venea
O idee catre ea
Astfel calcula
Si-ndata pleca
Intr-o seara buna
Cu stele si luna
Iata ce-i venea
Spre tei se ducea,
Cand se apropia
Iata ce vedea:
Tanara domnita,
Dulcea lui zeita
Sub tei ea sedea
Si se racorea
El tiptil venea
Sa nu-l vaza ea
Langa ea venea
Si el ii spunea:
- Tanara domnita,
Precum o zeita,
O lumina lina,
Dulce si senina
O frumoasa stea
Esti minunea mea
Ochii tai de foc
In sara-i invoc
Parul matasos
Astrul luminos
Finele manute
Ca doua stelute
Pielea catifelata
Moale si bronzata.
Astfel bland zicea
Si ea lacrima,
Iute se emotiona
Mai mult il iubea.
- Si eu te iubesc
Astrul meu ceresc
De cand te-am vazut
Mult eu te-am placut
Am fugit de tine
C-aveam frica-n mine
El o auzea
Cum dulce graia,
In genunchi el sta
Iata ce-i cerea:
- Daca tu ai vrea
Sa fii mandra mea
Ca sa ne iubim
Sa ne casatorim
Fericit as fi
Mereu te-as iubi.
Cand asta-i zicea
Dulce ea zambea
Mult el o privea
Era mandra ca o stea
Fata accepta
Si se bucura
Iar el o strangea
Si ii mai zicea:
- Bluza ta cea alba
Ca neaua de dalba
Te face mireasa
A inimii craisa
Esti asa frumoasa
Blanda, dragastoasa.
Esti printesa mea
Nicicand nu te-as da.
Cat timp voi trai
Atat eu te-as iubi.
Astfel terminau
Iubirea-si ziceau
Buzele-si apropiau
Dulce se sarutau
Iara blanda luna
Le tinea cununa
Mult ii proteja
In noapte-i veghea.
Apa cristalina
Lacrimi ea suspina.
Iar teiul acesta
Azi a spus povestea.
|