As fi vrut sa-ti spun cat imi esti de draga
Ai fi fost steaua ce-mi lumina viata-ntunecata
Si farul ce-mi calauzea calatoria zbuciumata
Dar m-ai condamnat la o cruda soarta.
Ratacesc pe drum pustiit, ravasit
Ma cuprinde tainic un gol nesfarsit
Amintirea ta ma chinuie necontenit
Iar cerul varsa margele de argint.
Acum, in suflet e venin si pustiu,
Sperantele toate s-au frant, fara echivoc.
Sentimentele mele nu ti-au pasat deloc
Iar lacrimilor mele sarate tu le-ai dat foc. |