|
|
|
Ea era atat de frumoasa
incat vechiul pensionar
se porni sa roada tapiteria
scaunului pe care ea a stat in autobuz.
Autobuzul intinse spre ea
gura carburatorului
incercand sa-i sfasie rochia.
Soferii mestecati au plans pe volanul papat
caci ea nu putea fi ajunsa -
in schimb era atat de frumoasa
incat si cainii haleau
asfaltul de sub talpile ei.
Cand ea intra in casa fara nume
portarul isi inghiti decoratiile
iar mecanicul sparse in dinti
cheia franceza si cablul
ascensorului ce-o purta
la ultimul etaj.
Paraliticul cu bene-merenti
incepu sa clefaie clanta inutila
si broasca goala
prin care nu putea curge
un carucior de lux.
Ei cu totii mancara
piciorul mansardei
ei cu totii mancara tigla
cand ea a urcat falfaind pe acoperis
cand ea nu putea fi ajunsa.
Meteorologul de pe muntele Golgota
roase timpul probabil
iar ultimul Om in Cosmos
isi devora capsula
cand ea depasi atmosfera terestra.
- Ce-ai sa faci de-acuma in cer?
au intrebat-o
cu gurile siroind de regrete.
Dar ea era atat de frumoasa incat a fost la fel de frumoasa si-n continuare.
Iar ei nu gasira in lumea toata
in lumea larga
destule masele
destule gatlejuri
in care sa sparga
sa macine sa indese
distanta care crestea mereu
si restul cuvintelor pana la moarte.
|
|
Pune poezia Aer cu diamante pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|