Criza energiei a alungat bulevardul 1 Mai
la periferie.
(N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri)
Masina 34, inhamata la soferi singuratici,
isi castiga existenta.
In piata de flori a singuratatii
eu cant o balada
la pianul mecanic femeii ce-a coborat in intunericul
acestui de-a wati ascunselea. Ea se sufoca fragila
in dragostea mea
lipita de viitor.
- Da-mi energia electrica - suspina ea -da-mi voltajul, da-mi amperajul,
da-mi parfumul electrizat din care m-am coborat
pana la tine Masina 34 necheaza ducand-o-napoi. Ea
de la geam
nu stie vai daca sa ma regrete, nu stie vai daca sa rada cand ma vede urcat pe epava pianului din piata de flori
Si
dandu-ma peste cap la plecare, "iti pare rau!" ma acuza un om albastrii cu suflete de vanzare.
"Iti pare rau?" ma intreaba o femeie ruinata din dragoste pentru asfaltul autostrazii, "iti pare rau?" ma intreaba o femeie minata din dragoste pentru asfaltul autostrazii, "iti pare rau!" conchid vidanjorii, sentimentalii, manuind pompa, aspirand canalul, aruncand cu becuri uscate dupa cotoii indragostiti "De ce sa-mi para rau?" raspund cazand de pe pian "mai functioneaza
surubul
pinionul
si piulita mai bate
roata masinilor de cusut, se invarte cilindrul cu gauri,
se aprinde motorul de la flacara inimii mele -nu-mi pare rau.
Prietenii mei dorm pe acoperisuri, prietenii mei dorm,
dar ar putea depune ceva in acest sens"
- Mai bine ajutati-ma
voi vidanjorilor
tu femeie de autostrada
tu albastruie somnambul ajutati-ma
sa trag aceasta grea perdea a camerei mele
peste viziunea masinii 34
inhamata la soferi singuratici
si care continua continua
sa-si castige existenta.
|