Sa scriu, ah sa scriu o poezie mai umana
din disperari fara sens, din absente eterne,
sa fac: o sete o sticla a apuca a stoarce la gura a duce o cana
pana cand realitatea tipa "destul" dintre poeme
Sa scriu, ah, sa scriu ceva durabil - o gheata de fier-
sa dau nastere unor sentimente cu pene,
sa pun hartie de ziar intre sanu-ti stingher si pielea mea toata
inima s-o bat mai inceata
si randuri sa-mi fie gandul si mana
nici vorba de zbieretul de catifea
din cerul de ieri in care rade azi luna
(ce fiara de matase si amintirea)
Sa dau seama, ah, doamne, despre o doamna
o seama de amanunte, cum ar fi:
calcaie roz in ciorapi albastri, obiceiuri canine-feline,
gura de zmeurica, cireasa putreda si mica
(Cu inimioara asta de ruj vrei sa-l dai gata pe don'
judecator?)
Dar - sa revin - ah, desigur - sa scriu o poezie mai umana
daca gandul e clar - sexul e drept -
baioneta de placere la carabina noptilor -
cuvantul e (bine) simtit - metafora minunata -
deseul inteligibil - doar doar -
iti voi indupleca iubirea sa ma vada viu.
- Dar esti viu? Esti viu?
- Ah! Am sa scriu! Am sa ma straduiesc! Am sa te
scot din minte cu mangaierile mele roase de cuvinte,
cu solnitele mele de fraze, cu pielea mea umfland
un pericol Asa e bine? Acum sunt cuminte?
- Dar parca eu stiu? - zice ploaia deschizand un ventricol - parca mai stiu?
|