Florin Mugur
Nastere: 7 februarie, 1934, București
Deces: 9 februarie, 1991
Florin Mugur (nascut Legrel Mugur) a fost un poet, eseist și prozator roman de etnie evreiasca.
Fiu al unui ziarist, s-a nascut in Bucuresti la 7 februarie 1934. incepe studiile liceale la "Sf. Iosif si le termina inparticular.
Urmeaza Facultatea de Filologie in 196l- Debutase in 1948 in suplimentul literar "Brigadierul al ziarului "Tanarul muncitor, iar in volum in anul 1953- Un timp este profesor de limba romana la licee din provincie si din Capitala, apoi, intre 1969 si 1973, este redactor sef adjunct la revista "Arges si mai tarziu redactor la Editura Cartea Romaneasca. Este poet, traducator, eseist, scrie literatura pentru copii. Ne paraseste tot intr-un februarie, 9, anul 1991.
Nici poezia sa de inceput, ca si in cazul altor confrati intru ale scrisului, nu a putut scapa de comandamentele cvasi-totalitare ale acelei epoci. Asistam insa la un proces de maturizare a creatiei care, trecand printr-o faza de limpezire a expresiei, face din poet un veritabil post-modemist, care si-a asimilat apriori experienta expresionista sau cea a suprarealismului.
Consideram ca adevaratul debut liric al lui Florin Mugur se petrece odata cu aparitia plachetei intitulata Mituri. Poetul se smulge din patosul depersonalizat de pana atunci, incercand tentatia unei structuri proprii - afirmam acum circa doua decenii, notificand insa ca aceasta personalizare a discursului are loc pe cale livresca. Tot atunci descopeream ca numai cu ajutorul a trei sintagme poetice: printul, fluturii si cartea, autorul Cartii printului realiza ipostaza unui serafism sarcastic de buna calitate. S-a schimbat ceva in structura acestei poezii de provenienta livresca? iata intrebarea fireasca. In linii mari, nu! Numai ca discursul, crispat adeseori si in mod prea evident construit, a devenit treptat mai suplu, adancindu-se textualul funciar printr-o traire intensa; poetul s-a transformat chiar in zonele si spatiile sterilizate (si sterilizante) prin infuzia unor pulsiuni vitale. Procesul de textualizare poetica devine astfel unul din cele mai grave moduri ale interogarii existentiale; in spectacol amanat, Florin Mugur va incerca practicarea unei poezii reminiscentiale tradusa in convulsia textuala a unor versuri razlete: poetul nu mai compune poeme intregi, ci numai fragmente, secvente de existenta ce rasar cand nu te astepti ca dara inscrisa intamplator in structura unui minut fericit (o usoara alunecare de teren / da, clipa de echilibru dinaintea cutremurului). Explorand usoara alunecare de teren a memoriei afective, el va afla o formula ceva mai concentrata, dar fara vreo legatura cu invinuirea de purism, ce fixeaza fulguranta unui discurs amanat pana la aceasta maturitate muncita cand aluviunile livresti au fost retopite in creuzetul existential.
Poet al "existentei tragice, criticul Mircea lorgulescu il creioneaza memorabil: "O liniste a palorii, livida si marmoreana ca un chip de inecat supt de ape: poezie de atmosfera launtrica, descoperindu-si seninatatea in alianta miraculoasa dintre luciditatea privirii si gratia imaginatiei, fara excese in vreuna din cele doua directii. Opozitiile sunt anulate; sublimul si terifiantul se intalnesc sub aceeasi bolta si se dizolva in apele unei contemplatii calme, incredibil copilaroasa prin absenta tresaririi. Poetul se increde, totusi, in cartea (cuvantul) care devoreaza.
"Florin Mugur si-a constituit si si-a consolidat un univers poetic foarte propriu si delimitat bine, cu atmosfera lui inconfundabila, cu problematica si cu motivele sale, cu eroii sai simbolici si reali, pina si cu ticurile creatorilor de lumi poetice. Ca in acel basm al handicapatilor, Alteta regala, de Thomas Mann (nu e nici o influenta literara la Florin Mugur), reiese ca o anumita slabiciune produce o anume forta, ca, altfel zicind, o anume mindrie a spiritului si o anume indirjire a inspiratiei pot avea drept corolar, daca nu drept cauza, tristetea carnii, sovaiala miinii si tremurul nedecisului suflet (anima, nu animus). Din expunerea cruda a inadecvarii si autoderiziune tisnesc inalt si pur - compensatie - mindria verbului si harul starii de poezie ce constituie, ambele, valoare, energie si, in definitiv, redutabila forta. - PAUL GEORGESCU
Volume de versuri:
Cantecul lui Pbilipp Milller, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Romantism, Bucuresti, Editura Tineretului, 1956;
Casa cu ferestre argintii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1959;
Visele de dimineata, Bucuresti, E.P.L., 1961;
Mituri, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Destinele intermediare, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Cartea regilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Cartea printului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Roman, Bucuresti, Editura Albatros, 1975;
Piatra palida, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1977;
Portretul unui necunoscut, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Dansul cu cartea, Bucuresti, Editura Albatros, 1981 (colectia "Cele mai frumoase poezii);
Viata obligatorie, Bucuresti, Editura Albatros, 1983;
Spectacol amanat, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985;
Firea lucrurilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Cartea regilor z aparut in volumul Portretul unui necunoscut, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
Simplu dialog a aparut in volumul Viata obligatorie, Bucuresti, Editura Albatros, 1983.
Viata obligatorie a aparut in volumul Firea lucrurilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1988.
Citeste si:
|
|
