El e copilul. Furios, dand cu piciorul
in turmele si-n regii negri, el
a scris cu spaima biblia batrana
print dupa print, lege cu lege, miel cu miel.
Acum a terminat. Lucioasa fruntea un vas puternic de ulei sfintit. C-un val o invelesc, respira valul himera-l sfasie cu dintii-n asfintit.
Se odihneste. Soarecii lucreaza sub talpa lui - lungi vietati cu dinti de aur si cu lungi mustati de aur in pivnite cu principi beti si sfinti -
se fac procese iuti, se scriu denunturi rasul se-abate catre necurat printul devine cersetor, iar cersetorul devine print si nici n-a tremurat.
Razboaie umede si gri expira sub cerul cartii coborat, de fum. Dar el e cel ce-a scris, el e copilul e gloria, orgoliul.
Si-acum?
Acum e liniste. Chiar e? Traieste dupa -regii sunt morti si servii-mpusca servi. Iar ochiul lui imens e ca o lupa la capul unei crize lungi de nervi.
Lipsit de text curajul lui apune onoarea murmura cu glasu-ntunecat. Si ce va fi cu el de azi 'nainte? Mai sunt si alte chestiuni de stat.
A scris cu spaima biblia, a scris-o print dupa print, lege cu lege, miel cu miel. Da cu picioru-n carte. Ea nu tresare. Neagra sta amenintatoare langa el.
|