Vorbesc despre femeile razboiului, genunchii lasand urme-n lemn, adanci, ca niste cuiburi goale. Si departe
pal, inclinat deasupra mortilor prea tineri, cu capul insultat de suferinta, Apolon Oblicul. Si iar femeile ingenuncheate, sarutand mereu patul de nunta - nemiscat, alb, sterp, ca un rau inghetat.
|